duminică, 5 decembrie 2010

atmosferă de Crăciun ...


...ou kinder şi hubba bubba , asta e tot ce contează ...

PS[11.12.2010]

...un mass mai departe ...
COPY-PASTE:




  • Un Certificat de Nastere dovedeste ca ne-am nascut Un Certificat de Deces dovedeste ca am murit Niste imagini dovedesc ca am trait! Stai jos. Relaxeaza-te... Citeste randurile astea fara graba. Eu Cred... Ca numai faptul ca doua persoane au dispute Nu dovedeste ca nu se iubesc, Iar numai faptul ca nu au dispute Nu dovedeste ca se iubesc. Eu Cred... Ca nu trebuie sa ne schimbam prietenii, Daca intelegem ca prietenii se schimba... Eu Cred... Ca indiferent cat de bun este un prieten, El tot te va rani din cand in cand, Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Eu Cred... Ca o adevarata prietenie continua sa creasca Chiar si la distantele cele mai mari. Eu Cred... Ca imi ia foarte mult timp Sa devin persoana care as vrea sa fiu.








  • Eu Cred... Ca poti merge in continuare, Mult timp dupa ce ai crezut ca nu mai poti. Eu Cred... Ca suntem responsabili de ceea ce facem, Indiferent de ceea ce simtim. Eu Cred... Ca prietenul meu si cu mine Putem face orice sau nimic Si totusi sa ne distram de minune... Eu Cred... Ca uneori, oamenii de la care te asteptai sa te loveasca Atunci cand ai cazut, Vor fi aceia care te vor ajuta sa te ridici. Eu Cred... Ca maturitatea are mai mult de a face Cu genurile de experiente pe care le-ai incercat Decat cu cate aniversari ai sarbatorit. Eu Cred... Ca nu intotdeauna este suficient Sa fii iertat de ceilalti. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.








  • Eu Cred... Ca trecutul nostru si circumstantele Poate ca au influentat cine suntem acum, Dar numai noi purtam raspunderea pentru cine vom deveni. Eu Cred... Ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, Daca un prieten te cheama in ajutor Vei gasi in tine forta sa-l sustii. Eu Cred... Ca diplomele atarnate pe perete Nu te transforma automat intr-o fiinta umana decenta. Eu Cred... Ca ar trebui sa trimiti gandurile astea La oamenii in care crezi, eu tocmai am facut-o. Oamenii cei mai fericiti nu au parte mereu De lucrurile cele mai bune, Dar stiu sa scoata ce-i mai bun din cele pe care le au. 

    Şi am dat şi mai departe ... 
    [...aşa ... pentru că eu nu dau massuri]









  • duminică, 21 noiembrie 2010

    aşa va fi ...

    Pentru că aşa va fi ... ... este nevoie doar de răbdare ...
    ... 

     ...de mâine voi fi eu ...

    duminică, 14 noiembrie 2010

    hai moşule şi la mine!

    !!!Trebuie să precizez la începutul începutului că mi-a zis depsre concursul ăsta Tanti Nebu, poate o va ajuta cumva chestia asta . Măcar atât , dacă tot îşi face concurenţă singurică.


    Este sit-ul ăsta foarte interesant cu tricouri şi chestii drăguţe.Şi ieri mi-a şoptit o păsărică cu ciocul auriu , că pe acel sit are loc un concurs foarte drăguţ. Şi m-am holbat si eu pe acolo şi am zis că dacă tot am blog , ce ar fi să încerc .. !? ... Nu am câştigat niciodată nimic, dar există un început pentru orice , nu?... Am ascultat de înaripată şi iată-mă ..!.. Îmi încerc şi eu norocul , poate am să câştig şi eu ceva , dacă nu ... rămân cu experienţa ...şi vă şi sugerez ce cadouri a-ţi putea să îmi luaţi de Crăciun ... Deci , Moş Crăciun cu barbă sură , hai să-ţi zic , ce cum şi de ce ...

    Cadouri

    1.Hanorac: N-am! Nu Stiu! Nu Vreau! Nu-mi Pasa!

    Mi-ar fi mult mai simplu să port hanoracul ăsta pentru că m-ar scuti de o mulţime de cuvinte. Foarte multe. Uneori e mult mai simplu să te prefaci că nu ştii , decât să zici că ştii. De ce ştii, ce ştii ?... ca apoi să te trezeşti cu ideile furate ... Ştiu doar pentru mine. Nu e egoism. E învăţătură de minte! Trăim într-o lume în care neştiinţa te duce spre succes ... Sincer , ma străduiesc din greu să mă fac că nu ştiu ,dar nu îmi iese şi rămân mereu cu falca umflată , cred că dacă aş avea hanoracul ăsta mi-aş aminti mereu că e mai bine să-mi păstrez ideile pentru mine .. .. şi să le folosesc doar atunci când e cazul ...

    2.Tastatura Bendi Board Punk

    Toate tastaturile care le-am avut au sfârşit înecate în apă, ceai, suc sau bere ... De aia m-am hotărât sa-mi iau ultima dată o tastatură ieftină ... Care de un an nu îmi face probleme . Şi cred că am învăţat că pot naviga repede pe net şi fără să dau lichide pe tastatură. Deci , sunt pregătită pentru frumoasa voastră tastatură cu butoane foarte şmechere ... Voi avea grijă de ea promit ... Dacă va ajunge pe biroul meu .

    3.Hanorac Monstruletul verde

    Eu şi monstruleţul ăla verde avem foarte multe în comun.Suntem amândoi pufoşi, păroşi şi emotivi când vine vorba de pete galbene.... Nenea Monstruleţ este adorabil , cred că aş reuşi să îl fac să zâmbească ...

    4.MP3 player T.Sonic 850

    Merg foarte mult singură pe stradă şi am nevoie de ceva care să-mi urle în urechi , ca să am senzaţia că vântul are aripi şi depăşeşte limita de viteză. Am parte de mulţi cocălari care îmi infectează creierul cu mizeriile lor. Deci , vindecaţi-mă! Am nevoie de antibioticele care mi le oferă căştile acestui mp3 ca să pot supravieţui în acest gunoi...


    5.Hanorac Moo Vacuta, Moo!
    ADOOOOOOOOOR VACILE!!!!!

     Deci MOS CLĂCIUN , ce ai pentru Mădălina anul ăsta?

    http://www.tu.ro/concurs-eeeepisi.html  

    Cadouri

     

    duminică, 7 noiembrie 2010

    v.bac2011.sII.pregă[gratis].sâmbătă.

    Holograf - In zori de zi
       

    !!!!!!

    Putem considera că omul este o mangustă imperfectă, prin urmare toate piesele puzzle-ului care ajută la construirea omului , fac parte din acest curaj fals de a lupta cu ceva la care noi suntem imuni. 
    Piesa iubirii este una cu două feţe. Pe o parte este ilustrată iubirea şi pe cealaltă ura. Depinde de fiecare om faţa care şi-o alege atunci când îşi construieşte  puzzle-ul vieţii sale . Există situaţii când oamenii revin la piesele zidite şi le întorc.
    Sentimentul de iubire poate exista în fiecare piesă pe care noi o construim. Există iubirea de iubire şi iubirea de ură. Iubesc să iubesc sau iubesc să urăsc. Astfel iubirea inundă fiecare particulă care ne formează, ea este şi albă şi neagră formând nucleul care stă la baza existenţei noastre.
    În concluzie Nichita Stănescu ne sugerează foarte scurt, elementul care face parte din scânteia care ne defineşte pe noi în această viaţă :"Suntem ceea ce iubim . "


    PS: Mi-am postat lucrarea pentru că nu am mai postat de mult şi probabil iar voi absenta pentru o perioadă mai îndelungată de timp , până voi mai avea vreo temă , compunere sau ceva interesant de zis , deşi nu prea mai am chef să-mi povestesc viaţa ...

    sâmbătă, 9 octombrie 2010

    TU !


    Dă-mi voie să-mi amintesc. Sincer? Am cam fost scutită de mâncarea de spital ,dar ştiu că avea miros aiurea , bolnăvicios. Dar totuşi, ce ar fi dacă te-ai simţi ca un ceai sau ca un biscuit de spital !? Ceaiul era bun , din câte ţin eu minte. Biscuitul era dulce ... Sau asta depinde de spitalul care te omoară !? Ce ar fi să-ţi creezi un spital , care te omoară mai puţin decât unul obişnuit!? Sau din păcate spitalul te alege pe tine , nu tu pe el. Tu doar te trezeşti neputincioasă pe un pat rece , cu o saltea ruptă sub tine , cu o patură care miroase a pişat, cu o rază pală de soare care încearcă să pătrundă prin ferestrele stăpânite de ceaţă , cu nişte gândaci dornici de atenţie. Eşti înconjurată de maniaci care-ţi vor măruntaiele şi nu te lasă să te ridici. Eşti obligată să stai acolo până cică te faci bine . În condiţiile astea gaseşti puterea să lupţi , pentru că ştii că în spatele uşilor spitalului te aşteaptă ceva mai 'cald'. Şi reuşeşti să te faci bine şi astfel îi obligi pe negrii deghizaţi in alb să te elibereze. Şi după ce ieşi din spital , te izbeşti de lumina de afară care-ţi arde pielea. O arsură plăcută. Una de care ţi-a fost dor. Apoi te întorci la viaţa ta obişnuită şi pentru un moment ai vrea să revii la statutul de 'mâncare de spital'. Acolo (nu) te mănâncă ipocriţii si te ţin legată de pat. Impuţit-o , ălora nu le place mâncarea de spital , ei vor ceva mai bun! Dacă te duci aşa acolo ăia te lasă pe pat ca apoi să scape de tine şi să te arunce în umbră totală. Ei vor să scape de noi , vor lumina pe care noi le-o 'furăm'. Dacă acolo ei nu te pot înghiţi gândeşte-te că aici nu e nimeni obligat să te înghită. Profită de 'duhoare' ... Păstreazăţi lumina , nu-i lăsa pe alţii să ţi-o ia. Este foarte puţină lumină . Şi sunt foarte mulţi colecţionari ... Fiecare lumină este specială şi unică în felul său. Bucură-te de lumina care ţi-a fost lăsată la început şi las-o să îţi arate drumul prin întuneric. Nu o ignora că altfel se stinge. Soluţii există , ele trebuie doar căutate. Nu există 'nu pot' şi 'nu ştiu' . Există doar 'sunt pe punctul de a reuşi' şi ' nu ştiu incă' ... Tu trebuie doar să laşi lumina 'aia' să îţi arate drumul. Regăseşte-o! Rezolvarea există! Trebuie doar găsită ...
    Eşecurile îţi arată doar ceea ce nu eşti ...



    Nebu/Nielu :

    • Nu uita că după o furtună urmează şi o zi cu soare.
    • Nu uita că din una rea si una bună iese cel puţin una semibună.
    • Nu uita că un gând pozitiv îţi aduce un zâmbet pe faţă şi o lacrimă îţi aduce o încruntare.
    • Nu uita că atunci când zâmbeşti eşti mai frumoasă.
    • Nu uita că dacă fugi de necazuri , ele fug după tine.
    • Nu uita că nu merită să mori pentru oricine.
    • Nu uita că sunt oameni care-ţi vor binele.
    • Nu uita că asta înseamană viaţa : 'umbră şi lumină'.
    • Nu uita că toate astea vor trece.
    • Nu uita că luptătorii adevăraţi nu renunţă niciodată.
    • Nu uita că se poate şi mai rău.
    • Nu uita că plângăcioşii nu primesc desert.
    • Nu uita că lupta pentru independenţă lasă în urma sa oceane de lacrimi şi sânge.
    • Nu uita că totul este un simplu test. Nu vâna nota , alege pur şi simplu ce crezi că ţi-ar plăcea ţie să fie răspunsul corect. La final nu mai contează media , contează ce ai tu în cap ...
    • Nu uita că diploma nu mai contează.
    • Nu uita că tu îi poţi învăţa pe ceilalţi ceva.
    • Nu uita că ăsta este doar începutul.
    • Nu uita că visele pot deveni realitate ...
    Nu uita că ăsta este rolul pe care trebuie să îl joci în viaţa asta . Într-o altă viaţă poate ai să primeşti un rol mai uşor. ... Dar, care mai este farmecul?



    PS: Îmi pare rău că nu am reuşit să vin să te văd azi .
    Probleme: financiare, de timp , de fizică , de : 'ai zis că nu mai ieşi ' [bac,admitere]....
    Dar scuzele nu au nici o valoare ... Totuşi : 'scuze' ... Mersi de invitatie ...

    [nu m-am putut limita la un 'virus']

    sâmbătă, 25 septembrie 2010

    my silly homework...





    Acum vroiam sa îmi expun tema la engleză, trebuie să îmi cer scuze pentru greşeli si exprimare , mai ales faţă de cei care ştiu engleză foarte bine şi s-ar simţi jicniţi! Eu sunt doar o neştiutoare care incearcă să zică nişte nimicuri neştiutoare ... Mă rog ! Am avut tema asta : "descrieţi-vă pixul" ... Interesant , nu? Am să fac prezentarea personajelor înaintea temei ... Înainte de toate trebuie să precizez că"froggi" se scrie cu "f" mic şi "i" la sfârşit, aşa a fost botezat de magazin. I-am explicat asta şi drăguţei mele profe de engleză , asta după ce era să facă stop cardiac din cauza revenirilor mele bruşte de memorie. Adică, înainte de asta povesteam despre cum i-am dat numele creionului meu... Şi uitasem numele filmului care m-a inspirat . După ce s-a facut linişte in clasă am izbucnit si am zis taaaaree :"Marmadukeeee" şi s-au speriat toţi ... Asta a fost tocmai miercuri , cred ... sau joi!? Nu mai ştiu ... într-una din zilele astea doua, mai sigur miercuri ... Nu ştiu ce am mai făcut în această a- doua-a săptămână de şcoală. A trecut ...
    Vineri după ore am ieşit. Mi-am luat un termos ROŞUUUUU !!!! Şi are paaai , da , da are pai ... huuuum!


    Florin Chilian - Priveşte - n jur


    Mi-am udat pantalonii peste tot din cauza bidonaşului colorat care se rupe de la mijloc , aşa ca o omidă , ziceai că făcusem pipi , mai ales la spate. Apoi m-am dus la ţâşnitoare [din parcul trandafirilor] şi când am vrut să beau .... a sărit jetul de apă în faţa mea şi m-a udat pe jumătate de păr şi faţă ... Am băut o ciocolată caldă , pentru că eram în mânecă scurtă şi am cam îngheţat [la 2 când plecasem de acasă era cald...] , dar am început să sar , să vorbesc şi bla -bla şi mi-am revenit! M-am panicat când sormea [Cri] s-a rostogolit pe balansuar , nu vreţi să ştiţi cum a fost! Am zis că o omor după. Nu am mai intrat aşa în panică de mult. Adică niciodată nu cred că am paţit asta. Am fugit făcând ca o ţâşnitoare [cine ştie cunoaşte] şi m-am udat iar. Şi am mai fost confundată cu o caratistă. Asta pentru că îi arătam unui amic nişte scheme de carate. Cineva a zis că m-a văzut pe nu ştiu ce afişe . Şi am zis: "aşa-i, sunt campioană mondială, am centură neagră ... " şi am început să fac hakitaki pe acolo ... Eu şi întreaga mea echipă de caratişti, campioni mondiali , eram toţi în poza aia ... live eram doar eu , că ceilalţi erau acasă , se uitau la desene animate ... a fost amuzant! Încep să simt efectele faptului că am umblat în mânecă scurtă .... ... Începe a treia săptămână de şcoală acuş ... Apropo , abea am descoperit că
    litera "â" stă ascunsă sub semnul "\" ... O căutam de mult.


    Asta este tema , pentru care am mai stricat încă o postare pe blog. Scuze încă o data pentru greşeli şi alea alea...











































    The first time I got this homework I wanted to write about the love story between Marikadu, my pencil and Didina who used to have a pencil a long time ago. This story involved Luptidu too, because he is still in love with Didina. Last year they loved each other very much, but when Marikadu was adopted in my pencil's family, Didina fell in love with him and she left Luptidu "with his eyes in the sun". Luptidu is still in love with Didina and he hopes she will come back at him one day. Didina and Marikadu have the same colour and Didina loves to ride Marikadu very much, because he can also be a pony. I don't know if she'll ever go back at Luptidu . I'll try to find him another girl . Anyway ... I want to do my homework about another pencil. Last Saturday on the 18 September, more exactly , I've met the greatest pen I've ever seen . I was looking for something else and I saw this pen in a window . That shop was closed, because it was late and on Satrurdays the shops close earlier. It was love at first sight. The pen was perfect. He was green. Above all it had a frog drawn on it. I love frogs. Monday after school I bought that pen. When I looked closer at it I saw that the froggy had pants and I Found that very funny. His tummy also make me smile. When I bought the pen he was already named ' 'froggi''. Sometimes I have problems with froggi , because he doesn't want to write , but that's not really a problem because I like pens with strong character. We argue but finally we agree on things and we continue writing.
    I feel sorry for Luptidu. It seems that froggi is a boy too. But maybe he will forget Didina while he plays with froggi . But with Didina riding Marikadu in his face every day I think that will be verry hard for him. I hope they will still be friends. I don't want to hear them arguing , because this year is important for me and I don't have time to stay between them all day long. I've just figured out something ... Didina is a frog ... and ... froggi is a frog to. OH MY GOD!!!! I hope Didina won't leave Marikadu for froggi, because then Marikadu will have a broken heart and Luptidu won't talk to froggi anymore. Then everybody will fight. I think Didina will lose the other eye too , she is mean .... Heeeeeeiiii!!! This is more than a soap. Maybe I'll write a script about this story and sell it. I have to STOP buying pens ...




    *** ... Următorul desen,trailer nu ştiu ce legătură are cu chestiile scrise aici până acum, cred că nici una, cum nici numele lui Marikadu nu are nici o legatură cu Marmaduke . Dar şi Marikadu a fost adoptat in familia mea de creioane şi ce iese la sfârşit din copilul din desen ... eee ... HIII!



    ***Pentru că am mai vorbit si despre 'Animaniacs' [la ora de engleză] . Cred că am să mă uit de multe ori la video-ul ăsta ... Şi am mai vorbit oleacă şi despre Lolek si Bolek ...




    ***controlată de un nimic nimicitor ***


    duminică, 29 august 2010

    ...?!?...



    ¿¿
    ˙:ʎqɯɟʎ:ʎ¿¿


    PS:

    sâmbătă, 21 august 2010

    'Finally free'...




    You are once again surrounded by a brilliant white light. Allow the light to lead you away from your past and into this lifetime. As the light dissipates you will slowly fade back into consciousness remembering all you have learned. When I tell you to open your eyes you will return to the present, feeling peaceful and refreshed. Open your eyes ...."







    But who am I to dream?
    Dreams are for fools, they let you down...

    miercuri, 18 august 2010

    Cine moare ...







    *Am primit un mass cu o poezie, pe care l-am vazut azi dimineata , de la proful de teatru .



    Cine moare ,
    de Pablo Neruda



    Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
    urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
    cine nu-şi schimbă existenţa;
    cine nu riscă să construiască ceva nou;
    cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
    Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
    Moare câte puţin cine evită pasiunea,
    cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
    acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
    oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.
    Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
    cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
    cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

     Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
    cine nu citeşte;
    cine nu ascultă muzică;
    cine nu caută harul din el însuşi.
    Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
    cine nu se lasă ajutat.
    Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.
    Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
    cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
    şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.
    Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
    Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
    Totul depinde de cum o trăim...

     Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
    Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
    Dacă va fi să plângi, să plângi de bucurie.
    Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
    Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
    Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
    Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
    Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...




    luni, 16 august 2010

    DESPICABLE ME!





    It's so fluffy i'm gona die!!!



    ...si ea , chiar are abilitati speciale ...



    Trebuie sa vedeti desenul asta. Mie mi-a fost recomandat de o colega ... Adica mi-a aratat trailerul si apoi am cautat torrentul si am impartit ... Filmul e foarteeee ... cu de toate !

    marți, 3 august 2010

    'exorcistul in izmene ...'





    Incredibil ! Deci, inca nici mie nu imi vine sa cred ce am descoperit ... Pe magnificul , sfantul ... internet ... Aici are loc o 'exorcizare' . Vreau sa remarcati toate tipetele scoase de persoana care se afla in suferinta . Sunt diferite voci , cu diferite tonalitati ... Incredibil! Toate de la un 'amarat' de posedat? Rugaciunile au fost cu totul inecate de stigatele disperate ale acestuia. "Demonii" au fost scosi din persoana respectiva , dar dupa ce ei au parasit trupul acesteia, ea s-a transformat intr-un castravete cu pete portocalii sensibile la ceapa. Nu stim ce s-a intamplat apoi cu acel castravete ... Cel mai probabil a sfarsit infulecat de o ceapa manioasa ...


















    *De fapt ... Acolo tipa[urla] ... Iulica , Pucca , Diana ... si eu ... Eram anul trecut la Marvila , cu cortul ...O Doamne, ce filmare avem din ziua aia,nu am sa o fac publica ... pentru binele meu . Mi-am amintit de inregistrarea asta, astazi . Nu mai stiu cum a venit vorba si Iulica m-a provocat sa o sun , ca sa vad ce ton de apel a pus special pentru mine ... Si erau ... Tipetele noastre ... bine-nteles ca am platit si pentru asta , adica pentru tipete ... A trebuit sa suportam tantarii si sa dormim pe iarba , am fost date afara din cort si obligate sa privim stelele . De fapt , asta a fost alegerea noastra , am fost doar putin mustrate de parinti ...da, dar cine are acum cel mai original ton de apel?!
    !.!.!




    joi, 15 iulie 2010

    dans lent ...


    Am primit marti un mail de la Nico ... Mailu-ul continea un ppt cu o poezie scrisa de o persoana care ar fi avut cancer ... Mai existau si cuvintele gen 'da mai departe' .... bla-bla-bla , nu obisnuiesc sa fac asta , dar mi s-a parut interesanta poezia si m-am gandit sa ii rezerv un loc aici ...




    "...

    Ai privit vreodata copiii
    Intr-o "invartitoare"?
    Ai ascultat zgomotul ploii
    Cand cade pe pamant?
    Ai urmarit vreodata zborul neregulat
    al unui fluture?
    Ai observat apusul soarelui?
    Ai face bine sa incetinesti.
    Nu dansa asa de repede.
    Timpul e scurt.
    Muzica nu dureaza mult.

    Iti trece fiecare zi in zbor?
    Cand zici "Cum te simti"?" "Ce mai faci"?"
    Asculti raspunsul?
    Cand ziua se sfarseste
    Te intinzi in pat
    Cu sute de intrebari succesive
    Ce iti trec prin cap?
    Ai face bine sa incetinesti.
    Nu dansa asa de repede.
    Timpul este scurt.
    Muzica nu dureaza mult.

    I-ai spus vreodata copilului tau,
    O sa facem maine asta?
    Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui,
    pentru ca erai grabit/a?
    Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
    incetat
    Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
    Sa suni si sa spui "Buna"?
    Ai face bine sa incetinesti.
    Nu dansa asa de repede.
    Timpul este scurt.
    Muzica nu dureaza mult.

    Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
    Pierzi jumatate din placerea de a merge.
    Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua,
    Este ca si un cadou niciodata deschis... Aruncat.
    Viata nu este o cursa.
    Sa o iei mai incet...
    Asculta muzica
    Inainte sa se termine cantecul.
    ..."
    Aliniere în centru


    Ideea e ... ca multi dintre noi uitam sa dam importanta lucrurilor 'mici' din viata, pentru ca suntem mult prea grabiti. Eu una asa sunt si tot nu fac nimic ... pana la urma astea conteaza cel mai mult ... dar ... ne lipseste timpul , curajul ...
    Plecam de aici , fara sa zicem ce avem de zis ... ratam ocazii ... ratam sansa de a repara greseli ... Ratam momentele in care putem spune ce avem pe suflet ... ratam prietenii importante ... ne ratam viata ... Raman regretele ...
    ....FESTINA LENTE!!!....
    [Oare cum ar fi fost daca ...]



    Ne incepem drumul mergand brat la brat cu inocentii ani ai copilariei . Usor , usor incepem sa ne plictisim si sa dam drumu' acestui brat incarcat de naivitate si culori pastelate si apucam altul, incarcat cu culori sobre .Incercam sa indepartam bratul copilariei, din dorinta de a deveni oameni mari cu responsabilitati. Indepartam cea mai mica urma de culoare si ne inhamam cu niste brate incarcate cu nonculori si nevoi. Incepem sa ne pierdem sanatatea pentru a face bani , apoi ne dam banii pentru a ne recupera sanatatea. Incepem sa uitam ziua de azi, gandindu-ne la cea de maine. Ne gandim la urmele care vor ramane in urma noastra dupa ce va disparea si cea mai mica pata de alb.Uitam sa traim prezentul facand ceva pentru un viitor care s-ar putea sa nu mai vina.Cand totul incepe sa se intunece alergam disperati dupa bratul incarcat cu culori pastelate , dar de data asta el fuge de noi ... Plictiseala si nonculorile ne indreapta spre intuneric ... Daca vrei sa ramai viu lipeste cu 'prezent' bratul copilariei de al tau si ai grija sa nu patrunda urma de culoare sobra intre voi ...
    >carpe diem!<


    miercuri, 7 iulie 2010

    Demisia lui Cupidon ...





    Lucrasem eu , mai de mult, la un monolog, la care mai am muuuult de lucrat , dar nu stiu cand si daca am sa ma mai apuc de el. Deci, nu stiu nici daca am sa il mai imbunatatesc , am sa vad in timp ... Poate ... Nu stiu , nu cred. .. . . .. Dar, m-am gandit sa il public .... asa ... de chichi michi ...
    Oh, si imi cer scuze pentru dezacorduri, lipsa de chestii , ma rog ... astea care le fac mai mereu, de nu intelege nimeni ce scriu ... Nu chiar nimeni, dar ...fie ...



    Buna ziua!
    Ma numesc Cupidon. Si sunt alcoolica. Probabil va asteptati sa arat cu totul altfel. Va spun ca voi oamenii aveti o imaginatie foarte bogata. Nu sunt nici mic , nici chel , nu sunt nici macar un el. Sunt o ea, dupa cum vedeti. Va spun ca nu port aripi si nici caciulita din frunze vestejite caruia voi ii spuneti ’ aura ‘, nimic din toate astea nu este adevarat. Eu nu arat asa. Nu sunt deloc asa. Sunt si am fost mereu asa cum ma vedeti. Cu exceptia unui lucru , inainte nu eram alcoolica. Nu, nu eram deloc asa …. Dar ,totusi in priviinta unui lucru nu v-ati inselat. Cupidon exista si a existat mereu.
    Eu lucrez o singura zi pe an , pentru ca in rest sunt beata sau mahmura , uneori nici in ziua aia ..... ...... ..... , ziua aia in care lucrez eu , nici atunci nu mai sunt treaza. Stiti? Nu e usor deloc cu aceasta boala si nu e deloc usoara nici slujba pe care mi-am ales-o. Job-ul meu este de a face oamenii sa se indragosteasca . Din pacate dupa ce se indragostesc nu mai depinde de mine… …
    Zilele trecute am fost amenintata cu demisia. Dumnezeu este seful meu dupa cum cred ca banuiti. El considera ca din cauza bolii mele nu mai sunt apta sa imi practic meseria.
    M-am trezit greu din betie si am pornit intr-o plimbare prin oras. Privelistea m-a ingrozit teribil.
    • Am vazut barbati innecandu-si frustrarile in shoot-uri de tequila sau sambuca in timp ce sotiile lor obosite si triste, incercau sa salveze penibilul situatiei cu un zambet fals in coltul gurii.
    • Am vazut oameni casatoriti din faşă care n-au reusit sa mai creasca impreuna. Relatii care se destrama dupa 15 ani , din care oare cati au fost fericiti?
    • Am vazut barbati frumosi si destepti, dar fara stralucire. Fara viata. Captivi in rutina zilnica impusa de regulile nescrise ale unei societati vechi si imbatranite.
    • Am vazut femei care isi vindeau trupurile, pentru a-si putea creste odraslele sau pentru a reusi sa isi castige painea de zi cu zi.
    • Am vazut pusti jucandu-se de-a dragostea si fetite mult prea naïve care le cadeau in plasa. Fetite, care au devenit mame singure de la varste mult prea fragede. Copii care au ars mult prea repede etape importante din vietile lor.
    • Am vazut copii care stateau ascunsi in dulapuri si plangeau in timp ce parintii lor stateau si se certau din cauza banilor. Am vazut copii, care poate daca m-ar fi prins mi-ar fi creat o pereche de aripi, pe care apoi sa mi le rupa si sa ma bata cu ele de cap.
    • Am vazut persoane care se tem de dragoste . Oameni asupra carora am lucrat si au ramas dezamagiti. Probabil ... nu mi-ar fi prea bine nici daca m-ar prinde vreo' unul dintre ei.
    • Am vazut casatorii distruse din cauza imaturitatii oamenilor. Din cauza fricii de a-si recunoaste fiecare greselile. Nu cred ca este de datoria mea acest lucru. Va dati unul in capul celuilalt si nimeni nu este niciodata vinovat. Dar, poate nu am lucrat eu destul de bine asupra voastra.
    • Am vazut copii plangand si urland dupa ajutorul parintilor , care erau mult prea ocupati cu carierile lor. Uneori mult prea ocupati de a-l certa pe partenerul de viata de a-l scoate pe celalat tap ispasitor pentru problemele aparute. Atat de ocupati, incat nu mai puteau auzi tipetele copiilor lor.
    • Am vazut ca nu mai stiti sa lucrati in echipa.
    Am vazut absolut tot ce a-ti lasat voi in urma pe Pamant. Tot raul. A-ti sfaramat tot ce eu am creeat. Am plecat doar pentru cativa ani. Doar de cativa ani sunt alcoolica, nu mai stiu de cati, dar nu cred ca au trecut multi … nu cred … Pe cine pacalesc? Oooooooffffff… Ca-am facut? Unde am fost tot timpul asta? Casatoria ucide? Toti oamenii astia au iubit vreodata? Au fost iubiti? Unde am gresit? Probabil daca dincolo de usa asta nu ar fi fost Dumnezeu , cu totii a-ti fi sarit pe mine sa ma ucideti …
    Dar, vreau sa ma intelegeti si pe mine. Pe Cupidon cine o iubeste? Va zic eu , nimeni nu o iubeste pe Cupidon! Nimeni, nici macar nu ii mai multumeste lui Cupidon. Va amintit de mine atunci cand doriti sa ma injurati ca nu v-a mers bine. Nu e asa? Am lucrat mult. Inimioare. Trandafiri. Sampanie. Scrisori de dragoste. Lumanari parfumate. Cer instelat. Luna… Am lucrat la tot. Si faceam totul cu cea mai mare placere, va jur! Dar, stiti cum e? Dumnezeu atunci cand ne creeaza, ne da la toti cate o scanteie de rautate. O scanteie , nu mai mult , pe care voi , adica noi toti, trebuie sa o pierdem. La mine a stat mult timp ascunsa , foarte mult timp. Pana intr- o zi. Cand ‘dragul’ de Lucifer s-a ascuns in una dintre sagetile mele. Nu stiu cum naiba am facut si m-am nimerit singura cu sageata … Si atunci scanteia aia a inceput sa arda in mine… inca mai arde , vreau sa o sting , incerc , dar e greu. De atunci am inceput sa cad in patima bauturii, de atunci Cupidon a devenit egoista si a inceput sa ii invidieze pe cei care primeau iubire. Stiti? Eu doar o daruiam si fericire mai mare ca asta nu aveam. Si acum sunt la fel , doar ca acum am scanteia asta in mine , pe care va promit ca am sa o sting. Stiti cat de frumos este sa ii poti face pe ceilalti sa se iubeasca? E atat de frumos , sa te hranesti din dragostea altora , te saturi de la ei . Nu iti mai trebuie si tie. Nu, nu. Stiti macar ce e dragostea? Nu, nu stiti va zic eu. V-am vazut pe toti cand erati acolo jos pe Pamant. Pe toti v-am vazut. Si nici unul dintre voi nu stiti ce este aia dragoste. Poate ca nu s-a gasit o definitie pentru dragoste, dar cateva cuvinte despre ea va poate spune o experta in asta. Nu va uitati asa la mine, chiar daca acum sunt asa cum sunt, eu stiu, stiu… stiu ca :

    “Dragostea este îndelung rabdatoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

    Spuneti cati dintre voi a-ti facut toate astea si inca cate altele...? Daca spuneti ca nu a-ti incalcat nici macar una dintre aceste reguli , mintiti. MINTITI! Cupidon stie tot, chiar daca e beata. Stie. Si e numai vina mea ca voi a-ti devenit asa. Este numai vina mea...

    Cupidon cel pe care il stiti voi , ala cu aripi, care zboara de colo , colo. A existat si el. Era tatal meu. El s-a indragostit de o pamanteanca si in urma lor am ramas eu. De aia arat asa, e vina mamei mele . Dar, am caracterul tatalui meu. Eu trebuia sa duc mai departe meseria tatlui meu. Dar va zic sincer ca din greseala am ajuns aici... Visul meu era sa devin jurnalista. Da, da a-ti auzit bine... Jurnalista. Si intr-o zi am fost trimisa sa ii iau un interviu Lui Dumnezeu ... Stiti voi, tipul de treaba la care asteptam cu totii sa intram din diferite motive ... Unii pentru ca suntem putini morti , altii pentru ca suntem oleaca alcoolici ... Offfff ... si dupa ce am avut ocazia sa stau de vorba cu Dumnezeu, care de altfel acum este foarte manios pe mine , am decis ca vreau sa duc mai departe traditia familiei. Sa va povestesc cum a mers interviul cu Dumnezeu ... Am intrat in biroul lui, adica aici ... si El a inceput :

    - Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
    - Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zimbit.
    - Timpul meu este eternitatea. .. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
    - Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
    Dumnezeu mi-a raspuns:
    - Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca..., iar apoi tinjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face
    bani..., iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea; faptul ca se gindesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
    ...
    Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
    - Ca parinte, care ar fi citeva dintre lectiile de viata pe care ai
    dori sa le invete copiii tai?
    - Sa invete ca dureaza doar citeva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc..., si ca dureaza mai multi ani
    pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este
    acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai
    putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu, inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se
    pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa
    invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei
    insisi.


    - Multumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
    Dumnezeu m-a privit zimbind si a spus:
    - Doar faptul ca sint aici, intotdeauna.

    Atunci l-am privit... O privire ... Am avut tendinta sa ma indrept spre iesire si apoi am vazut pliantul cu ‚ „angajam cupidon” pe care Dumnezeu il tinea in mana. M-am intors spre El si am zis forte sigura pe mine. Stiam ca lumea are nevoie de mine ...Tatal meu a fost cupidon inainte. A-si vrea, te rog Doamne, sa imi permiti sa duc mai departe traditia familiei. Si a zis ‚bine’ ... Atat,nimic mai mult.
    A zis: ‚incepi de maine’ , si gata am fost angajata ... Asta a fost tot. Nici o intrebare , nici un test nimic... Am fost angajata asa , pur si simplu. Si va zic , Dumnezeu a fost mandru de mine , pana cand ... si tot a asteptat sa imi revin , dar eu nu imi mai reveneam ... Beiam , si beiam si beau ...Va zic ... pentru oameni esti ceea ce pari , dar pentru Dumnezeu pari ceea ce esti ... L-am dezamagit ... Dar mai sper la o ultima sansa ... inca sper ... Acum stau si eu cu voi la coada sa vad ce ma asteapta mai departe ...

    Dragoste, fericire, emotii intense, care trebuie traite atunci cand apar. Nu pierdeti prezentul pentru ceva ce poate nu se va intampla vreodata. Traiti clipa! E foarte pretioasa , caci o data trecut , timpul nu se mai intoarce, nu ai cum sa-l recuperezi. Asa ca folositi-l bine , intelept. Este foarte pretios !!! Este unul din putinele lucruri care nu se poat cumpara. Asa ca atunci cand primiti vreo sageata de la mine nu mai ratati ocaziile , pentru ca nu se stie niciodata cum pot sa cad iar in patima bauturii. Bine, bine stiu !Nu am scapat inca de ea , dar lucrez la asta… Va zic, o sa vedeti , doar ca va trebui sa ma ajutati si voi putin … Asta daca Dumnezeu decide ca pot continua … Imi iubesc foarte mult meseria … Nu regret nici o clipa alegerea care am facut-o , sa stiti. Mi-am dezamagit si parintii … Am dezamagit pe toata lumea…
    ...
    Iese secretara lui Dumnezeu din birou
    :

    Cupidon , te poate vedea acum Dumnezeu …CursivMultumesc , vin imediat …

    Secretara intra inapoi in birou ...


    Ma numesc Cupidon si am fost alcoolica. Am nenorocit oameni. De azi inainte renunt la alcool. De azi inainte muncesc mai mult. Promit! Nu imi voi da demisia …

    Isi face cruce si intra in birou …





    *M-am inspirit de aici :
    http://sibiu.24fun.ro/articol/monologul_lui_cupidon-2465.html
    Interviu cu Dumnezeu,de Octavian Paler;
    Alte chestii de pe net;
    Si putin din neuronul meu ars de soare ...

    chestie








    conflicte
    ura
    invidie
    egoism
    tradari
    asteptare
    dezamagire
    abandonare
    frica
    apus
    acuzare
    ignoranta

    furtuna
    vinovat
    renuntare
    trecut
    indiferenta
    invidie
    despartiri
    cadere
    depreseie
    lasare
    complexe
    sfarsit
    greseli

    singuratate
    secrete
    scufundare
    obsesii
    ratacire
    prabusire
    intrebari
    tacere
    amagire

    miracol
    speranta
    visare
    apreciere
    iubire
    incurajare
    noroc
    iertare

    evadare
    uitare
    zambeste


    ...

    luni, 31 mai 2010

    Vis de Craciun...


    Asculta mai multe audio Calatorii


    Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,

    Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:

    Una era a mea, cealalta a Lui.

    Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri

    Reprezentau o zi din viata mea...

    M-am oprit ca sa privesc in urma

    Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.

    Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,

    Nu mai era decat una singura...

    Am revazut filmul vietii mele...

    Ce surpriza!

    Locurile in care nu se vedea decat o singura urma

    Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:

    Zile de neliniste si de rea-vointa,

    Zile de egoism sau de proasta dispozitie,

    Zile de incercari si de indoiala,

    Zile de nesuportat,

    Zile in care eu fusesem de nesuportat...

    Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:

    "Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!

    De ce nu ti-ai tinut promisiunea?

    De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,

    In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."

    Iar Domnul mi-a raspuns:

    "Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut

    Decat o singura urma de pasi pe nisip

    sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."



    Am gasti asta pe net si mi s-a parut draguta...
    Si apropo,functioneaza si legea atractiei daca stii sa o folosesti!